Comunicat de presă – Patriarhia Română
Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Ziua Culturii Naţionale, marţi, 15 ianuarie 2019, Ateneul Român:
Biserica Ortodoxă Română a avut o contribuţie majoră la formarea şi promovarea culturii neamului românesc. Odată cu primele încercări de organizare statală, rolul Bisericii în dezvoltarea culturii şi civilizaţiei româneşti a urmat modelul bizantin; o seamă de personalităţi eclesiale: episcopi, preoţi sau călugări, dintre care vom menţiona doar câteva nume, au îndrumat principala activitate culturală din epocă.
Mihai Eminescu, cunoscând rolul Bisericii şi al credinţei creştine în dezvoltarea culturii şi a limbii române ca veşmânt viu al învăţăturilor de credinţă şi al cultului liturgic, a numit Biserica Ortodoxă Română “maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbii şi unitatea etnică a poporului” .
1. Primele tipografii din spaţiul românesc au apărut la mai puţin de o jumătate de veac de la invenţia lui Gutenberg (1455), funcţionând, în incinta unor mănăstiri sau centre episcopale, la Târgovişte, Bucureşti, Iaşi, Buzău, Snagov, Râmnic, ori Neamţ, iar primii meşteri tipografi au făcut parte din cler: ieromonahul Macarie, diaconul Coresi, ieromonahul Mitrofan, Sf. Antim Ivireanul, viitorul mitropolit şi alţii. Unele tipărituri au fost premiere internaţionale, precum Liturghierul de la Târgovişte, tipărit în 1508 în slavonă, fiind primul Liturghier ortodox din lume.
2. Pleiade întregi de episcopi sau mitropoliţi au fost scriitori, poeţi, traducători sau creatori de cultură, artă şi civilizaţie românească. În Ţara Românească, au promovat cultura mitropoliţii: Teofil (1648), Ştefan I (1668) Varlaam (1679) şi Teodosie I (1708), aceştia din urmă fiind sprijinitori al activităţii cultural-artistice sub domnitorii Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu, una din realizările culturale fiind Biblia de la Bucureşti, din anul 1688. În Moldova, au sprijinit cultura poporului român mitropoliţii: Teoctist II (1528), Teofan I (1530) şi Grigorie Roşca (1570), ultimii doi au contribuit la împodobirea Mănăstirii Voroneţ cu celebrele fresce interioare şi exterioare, iar mitropolitul Anastasie Crimca (1629) a fost ultimul mare miniaturist moldovean. Sfântul Mitropolit Varlaam (1657) a tipărit Cartea românească de învăţătură (1643), iar Sfântul Mitropolit Dosoftei (1686) a fost primul mare poet român (Psaltirea în versuri, 1673) şi traducător al Liturghierului (1679) şi Molitfelnicului (1681) în limba română. În Transilvania, ierarhul erudit şi patriot statornic Andrei Şaguna (1873) a unit în mod pilduitor mărturisirea credinţei ortodoxe cu dezvoltarea culturală şi socială a românilor. A înfiinţat o tipografie eparhială la Sibiu (1850), existentă şi azi, în care a tipărit pe lângă toate cărţile de slujbă, manuale didactice, lucrări istorice şi de alt gen, ziarul Telegraful Român, care apare fără întrerupere din 1853 până azi. În 1861 Andrei Şaguna s-a numărat printre cei care au înfiinţat Asociaţia transilvană pentru cultură şi literatura poporului român din Transilvania (Astra), fiind primul ei preşedinte.
3. Între monahii erudiţi, care au contribuit la dezvoltarea culturii naţionale, se află Sf. Cuv. Ioan Casian (sec. 5), considerat unul dintre cei mai de seamă promotori ai monahismului în Occident, scriitor şi traducător din limbile greacă şi latină, Sf. Cuv. Dionisie Exiguul (sec. 4), teolog, astronom, matematician, a iniţiat “cronologia erei creştine”, împărţind istoria în două perioade – “înainte de Hristos” şi “după Hristos”, Sf. Niceta de Remesiana (414), a compus imnul Te Deum laudamus, iar mai târziu Sf. Cuvios isihast ucrainean Paisie de la Neamţ (1794), a tradus Filocalia în limba slavonă (Dobrotoliubie), fiind ajutat de ucenici români, buni elenişti, ca Sf. Ierarh Grigorie Dascălu (1834).
4. Reprezentative pentru cultura şi arta românească sunt o mulţime de biserici şi mănăstiri ortodoxe, adevărate cărţi de identitate prin care ne putem prezenta geniul creator în faţa altor popoare: Voroneţ, Neamţ, Putna, Cozia, Curtea de Argeş, Sfinţii Trei Ierarhi – Iaşi, Hurezi, Secu, Dragomirna, Văratec, Agapia, Lainici, Antim, Stavropoleos ş.a. În toate aceste mănăstiri s-a desfăşurat o intensă activitate cultural-artistică, au fost scrise primele Letopiseţe şi Cronici ale istoriei românilor.
5. Primele şcoli primare, cu predare în slavonă sau română, au luat fiinţă în incinta mănăstirilor, apoi a bisericilor de mir: Colţea, Sfântul Gheorghe Vechi, Antim sau biserica Domniţa Bălaşa, în Bucureşti, biserica Barnovschi, Sfânta Vineri şi Sfântul Nicolae, în Iaşi. Primele şcoli medii şi primele şcoli superioare au fost înfiinţate, de asemenea, cu sprijinul Bisericii: Colegiul de la Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi, Academia de la Mănăstirea Sfântul Sava din Bucureşti.
6. În toate mănăstirile mari s-au desfăşurat însemnate activităţi artistice. Astăzi, majoritatea colecţiilor muzeale din ţară, care expun Artă Veche Românească, sunt constituite în cea mai mare parte din obiecte de cult, provenite de la mănăstirile şi bisericile ortodoxe româneşti. Icoane, fragmente de frescă, broderii, manuscrise, tipărituri, argintărie, sculptură în lemn sau piatră, toate ilustrează modul în care, Biserica, fidelă artei bizantine, dar receptivă la influenţele artei occidentale, ori tradiţionale, a creat o artă proprie, originală. Prin toată această activitate culturală a Bisericii a fost cultivată şi sprijinită însăşi aspiraţia poporului pentru cultura proprie, pentru păstrarea identităţii naţionale şi pentru dobândirea independenţii naţionale.
Crearea statului român modern a deschis o epocă nouă, iar Biserica Ortodoxă Română a rămas pe mai departe sprijinitoarea fidelă a idealurilor naţionale, contribuind la promovarea învăţământului şi culturii româneşti.
7. După anul 1944, odată cu instaurarea regimului comunist ateu, Biserica Ortodoxă Română a fost înlăturată treptat din viaţa socială şi culturală. În 1948 a fost eliminat învăţământul religios din şcoli, au fost interzise slujbele religioase în spitale, azile şi cazărmi, au fost suprimate publicaţii bisericeşti ale eparhiilor, au fost desfiinţate multe şcoli de teologie şi a fost oprită catehizarea tineretului. Peste o mie de preoţi ortodocşi (la care se adaugă şi mulţi romano-catolici, greco-catolici şi protestanţi) au fost arestaţi, aruncaţi în închisori, supuşi la muncă silnică sau deportaţi. Între cei aruncaţi în închisori, se numără şi teologi, oameni de cultură de mare prestigiu, precum: Nichifor Crainic, Ioan Savin, Dumitru Stăniloae, Liviu G. Munteanu, Ilarion Felea, Ion V. Georgescu (deportat în Siberia) şi mulţi alţii.
În anii ’80, sub dictatura comunistă au fost demolate peste 20 de lăcaşuri de închinare, monumente de arhitectură bisericească din Bucureşti (ca de pildă: mănăstirile Cotroceni, Văcăreşti, Pantelimon, bisericile Sfânta Vineri, Sfântul Spiridon – Vechi, Alba-Postăvari, Enei, Spirea Nouă, Izvor, Sfânta Treime – Dudeşti etc.).
8. După căderea comunismului, consecventă tradiţiei multiseculare de a fi “maica spirituală a poporului român” – cum o numea Mihai Eminescu, Biserica Ortodoxă Română continuă să fie protectoare şi promotoare a valorilor culturale româneşti. În anii care au urmat după 1990, au fost restabilite raporturile fireşti tradiţionale dintre Biserica Ortodoxă Română şi mediul cultural şi academic din România. Astfel, în anul 1990, Academia Română a reabilitat memoria ierarhilor, preoţilor şi teologilor ortodocşi excluşi din Academie în anul 1948 de către regimul totalitar, iar, în anii care au urmat, noi slujitori ai Bisericii au fost primiţi în cel mai important for al excelenţei ştiinţifice şi culturale româneşti, precum Părintele Dumitru Stăniloae sau Părintele Mircea Păcurariu.
De asemenea, Academia Română şi Patriarhia Română au iniţiat mai multe programe comune, dintre care, cel mai important este elaborarea Istoriei monahismului românesc în trei tomuri masive şi valoroase, iar bunele relaţii, cultivate cu respect reciproc de ambele instituţii, ne îndreptăţesc să sperăm la o permanentă cooperare fructuoasă pentru binele poporului român.
Adresăm mulţumiri Domnului Ioan Aurel Pop, Preşedintele Academiei Române, pentru invitaţia de a participa la această sesiune ştiinţifică dedicată Zilei Culturii Naţionale, felicităm şi binecuvântăm pe toţi cei care contribuie prin multiplele lor eforturi ca această Zi a Culturii Naţionale să devină o sărbătoare a afirmării tuturor valorilor culturale şi spirituale ale poporului român.
DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
