Sute de ani de sacrificii au fost batjocorite de presa germană printr-o frază: “Românii sărbătoresc 100 de ani de la anexarea unei părți a Ungariei” titrau publicații germane, în urmă cu o săptămână, cărora nu merită să mă ostenesc a le da numele. Încă o dată, a nu știu câta oară, se prezintă date eronate cu privire la istoria țării noastre. Și asta numai din vina autorităților, ale căror preocupări se pare că sunt altele decât să reprezinte în mod demn și serios, așa cum ar trebui, interesele românilor. A dat MAE un comunicat care explică, ce-i drept situația, dar ce mai contează, se știe foarte bine că odată transmisă o informație, trebuie să faci o întreagă campanie pentru a o dezminți. Ca să numai spun că lucrurile astea se previn din timp, fiindcă pentru astfel de situații există ambasadori, diplomați, care primesc salarii consistente pentru a se ocupa de interesele României acolo unde sunt trimiși. Se fac conferințe, se pun cap la cap istoric faptele, ca lumea să aibă direct de la sursă toate informațiile corecte.
Și uite așa încerc să-mi imaginez un dialog într-o familie de unguri, seara, când se adună lumea la povești:
“Ce faci, dragă, ce mai e nou prin lume? E, păi uite, în România se serbează 100 de ani de când ne-au furat Transilvania, nenorociții! Da, dragă, am citit, până și nemții știu asta.”
Atunci, ne întrebăm noi, copiii, nepoții lor, ce să înțeleagă? Ei vor crede ce aud în casă, ceea ce le spun părinții, nu?
În fine, trec niște zile (vreo patru!!!) și aceeași presă germană rectifică, schimbă un cuvânt care nu face altceva decât să întărească o altă gogoriță. Și am căzut din lac în puț. A fost înlocuit cuvântul “anexare” cu “aderare”. Cum ar veni, Transilvania a aderat, nu făcea parte din România. Deci mesajul ar fi: strămoșii ungurilor transilvăneni n-au avut de ales și au trebuit să adere la altă țară. Cam așa se nasc confuziile. Și să nu care cumva să credeți că nemții nu știau ce scriu. Dar asta e altă discuție, care ar trebui să le dea de gândit reprezentanților statului nostru român. Dacă e român. Și dacă-i interesează… Căci, după cum observăm, pentru ei e mai importantă lupta pentu fotoliile prezidențiale și guvernamentrale.
Iar despre o anumită parte a presei, ce să mai spunem… Gem publicațiile românești cu reclame „Wow Hungary” prin care Unguaria își promovează turismul. Doar e capitalism și foamea e mare…
Cât despre repercursiuni, vai de țărișoara noastră! Sau, cine știe… poate, vai de ei!
