Acest tip de tratament se adresează pacienţilor cu insuficienţă cardiacă avansată (clasă III NYHHA), cu disfuncţie sistolică de ventricul stâng (fracţia de ejecţie a ventriculului stâng mai mică de 35%). Dispozitivul este o soluţie terapeutică inovativă care are ca obiectiv restabilirea echilibrului sistemului nervos vegetativ prin reducerea suprastimulării simpato-adrenergice care apare în insuficienţa cardiacă şi constituie un mecanism important de progresie a bolii. Implantului dispozitivului are ca obiectiv ameliorarea simptomelor de insuficienta cardiaca prin îmbunătăţirea perfomanţei cardiace şi reducerea riscului de apariţie a aritmiilor ventriculare maligne asociate insuficienţei cardiace, factor care poate conduce la moartea subită cardiacă de cauză aritmică, aceasta reprezentând una dintre principalele modalităţi de deces, în cazul acestor pacienţi.
Procedura medicală a fost realizată printr-o intervenţie chirugicală asemănătoare cu cea aplicată în cazul protocoalelor de tratament al tulburărilor de ritm si conducere asociate insuficienţei cardiace prin intermediul terapiilor non-farmacologice (terapie de resincronizare cardiacă CRT – Cardiac Resyncronisation Therapy -; defibrilator cardiac implantabil ICD – Implantable Defibrillator Cardioverter -; pacemaker). Generatorul de puls a fost plasat în fosa subclaviculară, iar un electrod de stimulare a fost poziţionat la nivelul nervului vag la nivel cervical.
Pacientul supus operaţiei este în vârstă de 68 de ani, acesta fiind în evidenţa Clinicii Cardiologie I cu diagnosticul de insuficienţă cardiacă avansată (clasa III NYHA), care se manifesta clinic prin oboseală la eforturi minime, dispnee de repaus, context complicat şi de riscul aritmic.
Procedura a fost realizată de o echipă medicală mixtă, constituită din lt. col. medic dr. Mihai Dumitraşcu, medic primar Chirurgie vasculară; lt. col. medic dr. Tudor Păduraru, medic primar ATI şi lt. col. medic dr. Silviu Dumitrescu, medic primar Cardiologie, şef Secţie Cardiologie 1.
Fiziopatologia insuficienţei cardiace este în esenţă simplă: inima este o pompă al cărei rol este să preia şi să împingă în circulaţie o cantitate de sânge adecvată necesităţilor organismului. Incapacitatea realizării acestui deziderat înseamnă disfuncţia de pompă, iar sindromul clinic asociat este cel al insuficienţei cardiace. Un lucru însă adesea uitat este faptul că, deşi forţa pompei cardiace este asigurată de contracţia miocardului, comanda acestei pompe este electrică, astfel că, alterări ale fenomenelor electrice cardiace pot fi responsabile, în grade variate, de apariţia sau agravarea insuficienţei cardiace.
Limitele recunoscute ale medicaţiei în tratarea insuficienţei cardiace a dus, în ultimele două decenii, la dezvoltarea explozivă a terapiilor non-farmacologice, dintre care cele bazate pe dispozitive implantabile ocupă o pondere importantă. Două tipuri de proceduri bazate pe implantul de dispozitive electronice s-au impus în tratamentul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă: implantul de defibrilator cardiac şi terapia de resincronizare.